La Densuș, județul Hunedoara e o biserică „…bizara, făcută din marmuri și coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care susțin îngusta turlă e o stelă romană purtând numele lui Longinus. E o marmură cu o inscripție elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbra, abia luminată de câteva suvițe de soare venind pe niște ferestruici… face impresia unei opere divine furată de genii nocturne” (George Călinescu).
Biserica Densuș a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate (sec. al IV-lea). De plan pătrat (cca. 6 x 6 m), naosul este străpuns de un turn în jurul căruia se află un spațiu îngust acoperit cu o boltă de sprijin. Spre est se află o adâncă absidă semicirculară, atât la interior cât și la exterior, având pe latura sudică un diaconicon de mari dimensiuni.
Acoperișul întregii biserici este din plăci de piatră. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudica în sec. XIV-XV. Construită din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa din apropiere, Biserica Densuș are o înfățișare ciudată, care nu ascunde însă amprentele stilistice ale romanicului târziu. Valoroasele fragmente de pictură murală, datând din 1443, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.
Aflat în apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane, a fost obiectul multor controverse iscate între diferiți oameni de știință, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat că la început biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; alții vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plasează construirea monumentului în secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vătășeanu, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
S-au făcut numeroase investigații. Dar monumentul continuă să-și păstreze cu îndărătnicie taina. Se presupune ca Biserica Densuș a suferit mari modificări de-a lungul timpului, în special, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Construită din bolovani de râu, cărămidă cu inscripții romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc.. Acestea au fost luate desigur din Ulpia Traiana, Biserica Densuș are un aspect straniu, stârnind totodată admirație și uimire. În semiîntunericul care stăpânește interiorul acestei masive construcții se disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereților naosului ca și de pe altar aparțin zugravului Ștefan. Semnătura cu care acesta și-a pecetluit opera se poate vedea și azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vădesc realele calități artistice ale meșterului.
Particularitățile operei zugravului Ștefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la presupunerea că acest meșter ar fi fost un reprezentant al artei din Țara Românească în Transilvania.
Sursa: http://tarahategului.ro/place/biserica-densus/
